Despre filmul "Octav"

Povestea „Octav” există de peste 30 de ani.

Filmul „Octav” evocă valori importante pentru dezvoltarea unei persoane: familie, loialitate, integritate, altruism sau responsabilitate. Scris cu 30 de ani în urmă, scenariul a fost îmbunătățit cu timpul, urmând ca în 2016 să fie pregătit pentru ecranizare. Și nu în Franța, unde a luat naștere, ci pe meleaguri românești.

Vezi recenzii

Liviu Iancu

www.europunkt.ro

„Octav” este, cred eu, un film al cărui mesaj este acela de împăcare cu propria existenţă, de seninătate în faţa vieţii, cu bunele şi relele ei, de înţelegere a omului cu el însuşi. Deşi ar fi putut aluneca uşor pe această pantă, „Octav” nu este un film despre nedreptatea naţionalizărilor, despre calvarul retrocedărilor, despre politică, despre economie, despre societate. Deşi este un film despre individ, nu este nici măcar despre drame individuale.

Teodor Burnar

www.matricea.ro

Da, „Octav” e un film de artă, dar o artă românească în care omul sfințește locul, iar familia e mai importantă decât banii. Spuneam în titlu că acest „Octav” e un „Singur Acasă” autumnal, care încălzeşte sufletul, și îmi mențin părerea, numai că în el „băieții răi” sunt – mai mult decât oamenii – timpul și amintirile ce „intră prin efracție” în sinapse demult închise.

Alex Rădescu

ww.alexradescu.ro

„Octav” este și un film despre umanitate, despre ceva bun care mai există în oameni. Cinismul, agresivitatea, răul și urâtul (vai, atât de prezente!) nu mai sunt strivitoare, ca în multe alte pelicule. Peste toate câte s-au petrecut, „Octav” (personajul interpretat de Iureș) lasă ceva bun în urma lui, încă vede frumosul din lume și se leagă, ca atâția alții, de vârsta de aur.

Cronică de film

www.raftulcufilme.ro

„Octav” este un film pozitiv care îndeamnă la a merge înainte și a trece peste lucrurile care au tendința de a te trage înapoi. Însuși personajul lui Marcel Iureș, cel care-l interpretează pe „Octav”, te împinge de la spate la a vedea viața ca pe un lucru de care să fii mândru, la a uita de problemele acestei țări și la găsirea de timp și pentru tine.

Alina Gosa

www.raftulcuidei.ro

O lume în care copiii sunt copii și plăcerea râsului, a jocului și a micilor glume prea sărate sunt întrerupte arareori și doar de muștruluiala uneori cam severă, dar mereu protectoare a părinților. Și totuși lecțiile de viață își găsesc locul și rolul lor, între reverii muzicale, tuburi de culoare și povești cu copaci îndrăgostiți.

Cristina Vladu

ww.evz.ro

Cu toate că nu este un film biografic, te izbește asemănarea dintre „Octav” și renumitul dirijor și compozitor Sergiu Celibidache, tatăl regizorului filmului, Serge Ioan Celebidachi. De altfel, acesta a dorit să puncteze că alegerea nu a fost a lui. «Ideea i-a aparținut lui Marcel! A fost, de fapt, o motivaţie pentru el să umple personajul cu ceva mai mult decât cu orice orice alt bătrân. A fost o provocare şi pentru mine».

Odilia Roşianu

www.literaturadeazi.ro

Acest film degajă lumină – la propriu şi la figurat. Emoţia reîntoarcerii în copilărie nu acceptă niciun ton agresiv, critic. Personajul principal putea să fie rău cu o ţară din care a emigrat iniţial, apoi l-a purtat peste 20 de ani prin sălile de judecată pentru a-şi putea recupera casa părintească, unde gările sunt noroioase, iar drumurile proaste. Dar nu – preferă să mulţumească pentru tot ceea ce a însemnat ea şi, încet, să înţeleagă frumuseţea locurilor, a vieţii, a timpului.

Andreea Budacu

www.okmagazine.ro

Filmul „Octav” a fost proiectat în premieră, aseară (n.r. 4 octombrie 2017), iar timp de 100 de minute, publicul a trăit emoția transmisă de jocul impecabil al actorilor și de povestea sensibilă a retrăirii amintirilor copilăriei, a prețuirii lor ca parte din noi, a regăsirii de sine și a ceea ce suntem cu adevărat, reîntoarcerea la rădăcini pentru a înțelege ce este cu adevărat fericirea.

Serge Ioan Celebidachi

regizor și co-scenarist

„Împreună cu James Olivier, un prieten foarte apropiat mie, l-am scris cu mulți ani în urmă. Pe atunci aveam 16-17 ani. Stând în preajma tatălui meu, care era mai în vârstă, am interacționat destul de des cu oameni de vârsta lui și era interesant de urmărit cum discutau despre trecutul lor, despre viața lor de până atunci. Prin urmare, apropierea de sfârșitul vieții și nostalgia copilăriei, de exemplu, au fost temele care ne-au inspirat să scriem. De fapt, „Octav” este primul nostru scenariu. Desigur că a fost dezvoltat în timp, iar ulterior și din perspectiva românească, însă conceptul lui are o „vechime” de peste 30 de ani. Privind în urmă, la ce am scris atunci ca adolescent, consider că nu conștientizam pe deplin însemnătatea scenariului, însă temele prezentate în el au fost mereu aproape de realitatea mea, de ceea ce simțeam eu că vreau să transmit. Acum am mai multă profunzime și cred că abia acum înțeleg cu adevărat sensul bogat al textului. Motiv pentru care mă bucur că am ales să îl ecranizăm acum și nu m-am grăbit să îl pun în producție, atunci când eram mai tânăr. Cumva, mereu am avut încrederea că o să fac acest film la momentul potrivit.”

James Olivier

co-scenarist

„Scenariul „Octav” a fost scris cu adevărat din pasiune, el reprezentând fructul unei lungi colaborări și al unei și mai lungi prietenii dintre Serge și mine. Deși povestea nu este una autobiografică, ea poartă totuși cu sine propriile noastre speranțe și temeri, ecouri ale copilăriei noastre și nostalgia pentru acel loc special unde aromele și sunetele acționează ca un portal magic către trecutul nostru. Acțiunea din „Octav” se petrecea inițial în Franța, locul unde am crescut, dar s-a ivit oportunitatea de a-l adapta pentru România, iar acest fapt nu a diminuat cu nimic esența poveștii, ci, din contră, i-a dat și mai multă valoare. În timp ce subiectul scenariului este unul universal, istoria unică a țării mărește natura convingătoare a circumstanței personajului principal și crește în continuare mizele. Într-o notă mai personală vreau să menționez că România, prin căldura, dinamismul și talentul care sunt definitorii pentru locuitorii acestei țări, alături de peisajele încântătoare și diverse, a fost o revelație pentru mine și sunt recunoscător că am putut aduce „Octav” pe meleagurile ei. Cred că așa a fost să fie, e destinul.”

„La „Octav” am ajuns din întâmplare, în sensul că am primit un mesaj de la producătorul filmului, care îmi spunea că are proiectul acesta. Așa cum fac cu toți cei care îmi propun colaborări am spus Da, cu mare drag, dar mai întâi trebuie să citesc scenariul, să înțeleg despre ce e vorba. După foarte puțin timp, mi-a ajuns scenariul și a fost una dintre puținele și foarte rarele ocazii în care l-am citit de la un cap la altul, fără să mă opresc. Îmi aduc aminte că m-am apucat pe la 11 seara, iar la ora 1:00 îl terminasem pe tot, dar nu citindu-l pe nerăsuflate, ci oprindu-mă să meditez și să înțeleg ce operă extraordinară e filmul acesta. De ce? Pentru că mi s-a părut că citesc sau, mai degrabă, că ascult o partitură foarte frumoasă. Prin urmare, am acceptat imediat. Am spus: da, vin, indiferent de onorariu sau de perioada de filmare.”

Blasco Giurato

director de imagine

„A fost foarte emoționant pentru mine să scriu muzica pentru acest film, fiind oarecum și povestea vieții mele: reîntoarcerea acasă, după o viață întreagă, revederea țării, a locurilor unde m-am născut, revederea prietenilor, reconectarea cu propria copilărie. În plus, este un film important pentru mine prin faptul că este realizat de Serge Celebidachi, pe care îl cunosc de când era copil și am participat oarecum la formarea lui ca cineast. Când Serge era adolescent, venea deseori cu mine pe platourile de filmare sau în studiourile de înregistrare de la Paris. Era pasionat și țin minte că atunci când am mers împreună să vadă filmările pentru „L’etudiante” (Studenta), de Claude Pinoteau, cu Sophie Marceau, am putut observa la Serge focul sacru al cinematografiei. Referitor la „Octav”, Serge mi-a vorbit de mult timp despre acest proiect, pe care îl construise încă din tinerețe, și așteptam să văd scenariul final, care mi s-a părut foarte reușit.”

Vladimir Cosma

compozitor și dirijor

Lung-metrajul aduce în prim plan tinerii talentați ai României, prin includerea în distribuție a Alessiei Tofan și a lui Eric Aradits.

”Octav” aduce în prim plan tinerele talente

„Mie îmi place foarte mult să joc în filme, pentru că acesta este visul meu, de când eram mică. Mi-a plăcut foarte mult rolul pe care l-am avut, emoțiile trăite odată cu Ana, personajul meu. Când ea simțea tristețe, eu pur și simplu intram în povestea vieții ei și replicile veneau automat, ca și cum nu le învățasem și erau doar cuvintele mele”.

Alessia Tofan

„Lui „Octav” casa părintească îi trezește amintiri plăcute, dar și mai puțin plăcute. Însă în ansamblu, cred că „Octav” a fost un copil fericit. Mi-a plăcut mult să-l interpretez. Mai ales că adultul „Octav” e Marcel Iureș! Am mai jucat în filme înainte de „Octav”, dar în scurt-metraje. Filmul artistic mi-a plăcut și mai mult, pentru că zilele de filmare au fost mai lungi, repetițiile mai multe și totul a fost făcut cu cea mai mare grijă. Vreau să fiu actor în viitor”.

Eric Aradits

Filmul are o distribuție de excepție

Nume mari ale cinematografiei românești fac parte din distribuția filmului „Octav”.

„Am considerat de la bun început un privilegiu că i-am reținut atenția lui Serge și că m-a ales. A fost un noroc pe care l-am intuit din prima clipă și care mi s-a confirmat până în ultima zi de filmare. Nu te întâlnești neapărat cu un film, te întâlnești cu niște oameni. În cazul ăsta, niște artiști foarte aparte. N-aș fi sperat niciodată că omul care a filmat „Cinema Paradiso” să mă filmeze și pe mine. Nici în cele mai optimiste vise ale mele. Iar Serge e genul de om pe care e o bucurie să-l cunoști, să-l observi, să-l ai toată viața ta ca prieten. Să mai zic că nu cred că există actor în România să nu vrea să fie pe același generic cu domnul Iureș și cu domnul Rebengiuc? Nu mai zic, ați prins ideea.”

Lia Bugnar

mama lui Octav

„Când joci o amintire, perspectiva rolului își pierde din concretețe și poate să pară un act expozitiv. Dar, despre asta este filmul „Octav”: despre înlăturarea blur-ului și redescoperirea unei zone intime care sălășluiește în copilul din fiecare dintre noi. Pentru mine lucrul la rolul de tată în amintire, în amintirea altcuiva, paradoxal sau nu, mi-a înlesnit și adăugat încă o etapă în cunoașterea de sine. Căci, cum altfel să te cunoști pe tine dacă nu pornind de la tine, copilul. Răbdarea și grija pentru detaliu a lui Serge, căldura maestrului Blasco și dăruirea echipei au creat tot ceea ce era necesar ca eu să-mi pot pune în pagină, cu măsură, emoțiile rolului”.

Ioan Andrei Ionescu

tatăl lui Octav

„De când l-am citit, scenariul filmului „Octav” mi s-a părut extrem de frumos. Am descoperit o echipă cu care am lucrat foarte bine. Serge este un regizor sensibil, talentat, care știe ce vrea de la fiecare moment și actor. Este o mare onoare și bucurie pentru mine să fiu într-un film alături de domnii Marcel Iureș și Victor Rebengiuc, pe care îi iubesc și îi admir foarte mult.”

Maria Obretin

menajera casei în care a locuit Octav

„După ce am citit scenariul, m-am întâlnit cu Serge și mi-a plăcut foarte mult de el. Mi s-a părut un om de foarte mult bun simț și din acest considerent am și acceptat acest rol. Cumva, datorită lui Serge am acceptat să joc în acest film. Este o onoare pentru mine să fiu alături pe scenă de Victor Rebengiuc. Am multe de învățat de la el și de la oamenii ca el. A fost un privilegiu ca artist și o întâlnire unică. La fel se întâmplă și în cazul lui Marcel Iureș. Mă înclin, cu toată sinceritatea, în fața amândurora.”

Andi Vasluianu

fiul celui mai bun prieten a lui Octav

Victor Rebengiuc

îl interpretează cu măiestrie pe Spiridon, bunul prieten din copilărie al lui Octav.

„Spiridon a fost o propunere neașteptată, care a venit din partea unor oameni competenți, drăguți și civilizați, cum nu întâlnești întotdeauna. Și am fost cucerit de faptul că țineau foarte mult să joc rolul acesta. Am citit scenariul și am fost de acord, pentru că Spiridon este un personaj care exprimă un sentiment destul de rar, în perioada asta pe care o trăim, cel al prieteniei, al devoțiunii față de un prieten. Este rolul unui om care își întâlnește un vechi prieten, pe care îl aștepta de multă vreme, cu o bucurie nemăsurată față de această întâlnire, în care nu mai spera. Iar ce îmi place mie, cel mai mult, este acest devotament prietenesc, dezinteresat, prezentat în film. Și asta, când trăim într-o lume în care există numai interes în jurul nostru.”

Marcel Iureș

este personajul principal al filmului, un rol complex, pe care îl joacă magistral

„Nu am mai întâlnit niciodată un asemenea rol, în ultimii 25 de ani, în România. Este cel mai frumos rol pe care l-am primit până acum. Acest rol e un fel de probă, un fel de examen, un exercițiu de a găsi și folosi câte ceva din fiecare personaj pe care l-am jucat până acum. Filmul „Octav” este povestea unui om în care se regăsesc toți oamenii de pe pământ. Este o poveste profund umană, acesta fiind și motivul principal pentru care am fost atras să joc în acest film. Avem nevoie de astfel de povești”.

Premiera de Gală a filmului

Peste 4.000 de mii de spectatori au făcut cunoștință, în data de 4 octombrie 2017, cu o Românie frumoasă, la premiera de Gală a filmului „Octav”, de la Sala Palatului. Atmosfera elegantă care a învăluit tot evenimentul a atins punctul culminant în momentul sosirii fastuoase a lui Marcel Iureș, care, printre autografe și felicitări, îndemna spectatorii să pășească în sală să cunoască o „poveste minunată, pe sufletul oricui”, desprinsă din peisajele frumoase ale României și din dorința nestrămutată a unei echipe „bine sudate și elastice”, după cum o descrie actorul, de a duce la bun sfârșit un proiect cinematografic inedit pentru publicul din țară și nu numai.